miercuri, 29 august 2007

Cri, cri, toamna gri

N-am sa spun nimic despre extraordinarul weekend de la mare, despre cum ne-am jucat din nou cu mingea in zona de servicii de la km 90 si ceva , cat de mari au fost valurile sau despre faptul ca lunea ar trebui scoasa definitiv din calendar si am sa scriu despre demoni si demoane.
De ceva vreme ma urmareste in momente aleatoare ale zilei din ce in ce mai des. La inceputul lunii august am constientizat putin apropierea ei, insa, optimist din fire si ocupat peste masura, am hotarat s-o ignor.
Dupa inca vreo 2 saptamani, plimbandu-ma prin Carrefour am regasit-o la standul de rechizite, iar cateva zile mai tarziu reusise deja sa intunece mintile celor de la Flamingo atat incat sa scoata promotia "Back to school"... si de atunci linistea mea s-a dus .... back to school inseamna ca te pregatesti sa reintri in ceva de care ai asteptat un an intreg sa scapi. Revederea cu colegii alina , din cate imi aduc aminte, pentru vreo 30 secunde o parte din cele 9 luni de agonie pana la vacanta de vara.
Scapat (semidefinitiv) de scoala ,de teze,de teme, de sesiune si restante, de laboaratoare si recuperari, proiecte si licenta, vad monstrul intr-o alta lumina: oameni nervosi si rush hour de durata minim dubla si oameni melancolici care inca mai traiesc clipa de acum 3 zile cand la ora asta erau pe plaja sau pe vreo poteca racoroase de munte sau pur si simplu acasa in pat sau tolaniti pe fotoliu. Normal ca existenta celei de a doua categorii nu face decat sa mareasca numarul celor din prima.
Astazi am aruncat o privire pe geam si am simtit aceeasi surpriza din fiecare primavara cand afara uita sa se intunece, doar ca diametral opus.
Vreau din nou vara. A trecut prea repede. Nu e corect! Mai vreau la mare!
Incerc cu greu sa nu ma gandesc cat de repede va veni 1 decembrie, Craciunul, revelionul, martuisorul, pastele, vacanta, si maine poimaine o sa simt din nou speriat suflarea rece a toamnei in ceafa.
Dar mai bine sa ne gandim la pastrama si la must ... pentru ca ,dupa cum ii explicam Aurei, timpul trece iar pietrele raman.

Niciun comentariu: